Cărțile senzoriale sunt probabil ultimul trend în materie de activități pentru copii mici și bebeluși. Am încercat să îi fac și eu lui Tudor câteva pagini, având în vedere că inițial prețurile cu care se vând aceste cărticele mi s-a părut piperat.

Când vezi că o pagină se vinde cu 25 lei sau mai mult, te gândești (ca zgârcita de mine) că sigur poți să faci și tu așa ceva și că ce poate fi așa greu că numa decupezi acol două-trei bucăți de material și le lipești și gata.

Dar oare merită toată osteneala?

E timp pierdut, sau timp investit?

După ce m-am chinuit câteva săptămâni să fac vreo șase pagini amărâte, am ajuns la concluzia că ar fi fost, poate, mai bine să dau 200 de lei și să primesc paginile gata făcute. Și făcute calumea: cusute, nu lipite, cu atenție la detalii – uhm, în primul rând cu detalii – cu ce vrei tu. Și dacă cumva ceva nu ar fi ieșit bine, aș fi putut să strâmb din nasu-mi de simandicoasă și să zic da vezi, aici a mi no me gustaaa.

Dar așa, că le-am făcut eu, n-am avut pretenții. N-am avut nici timp, deci tot e ceva că le-am făcut. Au ieșit așa cum au ieșit, Tudor s-a jucat cu ele câteva luni… acum sunt în pod.

Concluzia mea? Dacă chiar îți dorești și îți dorești și nu mai poți ce îți dorești cărticele senzoriale, cumpără-le fără ezitare. Sunt un cadou excelent și, în funcție de tipul de activități incluse pe pagină, pot fi folosite și de copii mai mari (să zicem, până în 6-7 ani?).

Bonus tip: Sunt perfecte pentru drumuri lungi cu mașina/avionul.

Pentru a realiza aceste pagini senzoriale m-am inspirat de pe Pinterest, dar și din postările de pe acest grup cu idei de activități Montessori. Am avut nevoie de următoarele:

  • Fetru, despre care am învățat că e de mai multe grosimi, că se poate sau nu să se scămoșeze, deci chestii – nu-i ușor să iei ce trebuie (în Oradea am găsit la magazinul de accesorii handmade de lângă Podul Intelectualilor – lângă restaurantul The Bridge – dar mi s-au părut mega scumpe)
  • Foarfecă
  • Pistol de lipit – alternativa ar fi fost să cos toate bucățile manual, ceea ce nu s-ar fi întâmplat niciodată DAR recunosc că ar fi fost totul mult mai durabil și ar fi arătat mult mai bine
  • Tot felul de accesorii – nasturi, scai, fermoare, ațe, sfori colorate etc.
  • O lanternă mică cu led de la Jumbo
  • Material pentru background pe care am lipit fetrul
  • Întăritură pentru materialul menționat mai sus

Cum a decurs întreg procesul?

  1. Am tăiat întâi materialul la dimensiunea la care îmi doream să realizez cărticelele.
  2. Apoi am aplicat întăritura pe material.
  3. Am cusut bucățile de material față pe față câte două, pentru a obține o „pagină” cu două fețe.
  4. Apoi am decupat din fetru toate formele de care aveam nevoie: norișori, soare, lună, căsuță, ferestre, pește, solzii peștelui etc etc etc. Acolo unde a fost nevoie, am realizat întâi tipare desenate de mână pe foi, pe care apoi le-am decupat.
  5. Când am avut toate piesele pregătite, am început să lipesc totul cu pistolul de lipit.

În teorie pare foarte simplu și direct. Cu toate acestea, mi-a luat prea mult timp să realizez ceva mediocru. Dacă ar fi să aleg din nou, mai mult ca sigur că nu le-aș mai face singură.

Partea pozitivă în toată povestea asta este că acum apreciez la maxim efortul celor care fac asta ca o afacere și îmi dau seama că, pentru a obține un rezultat foarte bun, ai nevoie de materiale de calitate, de tipare făcute calumea și de răbdare. În plus, îți iese totul mai ieftin dacă lucrezi la duzină.

Ah acum îmi amintesc. Le făcusem, super-stresată, anul trecut pe vremea asta. Ne pregăteam pentru un zbor de trei ore cu Tudor – primul – și citisem eu undeva că aceste minunate cărticele senzoriale îi țin ocupați pe copii vreme bună, fiind deci perfecte pentru zboruri. Mna, le-am făcut, le-am îndesat bine în bagajul de mână. Tudor a dormit la decolare și la aterizare, iar în timpul zborului a fost ocupat să se bage în seamă cu toaaaaată lumea din avion, așa că nici n-a fost timp pentru cărți senzoriale.

Da bine c-o fost mă-sa stresată să le termine înainte de plecare.

Iată și câteva fotografii făcute în timp ce lucram la ele. Se poate vedea că lipsește atenția pentru detalii, în unele locuri se vede urma de la lipiciul de silicon și așa mai departe.

Au avut succes cărțile senzoriale?

Meh. Să zicem. Tudor nu a fost încântat de ele, dar parcă s-a jucat cu ele mai mult din obligație. Să nu se supere mami dacă tot a muncit atât la ele.

Dacă ar fi să le compar cu placa cu flacoane, Dumnezeule, e o diferență ca de la cer la pământ. Adică am făcut placa în doar câteva ore și Tudor s-a jucat cu ea un an de zile, pe când paginile cărții senzoriale zac undeva în pod cam de jumate de an și am lucrat la ele câteva săptămâni.

Ah, am mai scris o grămadă de articole despre activități interesante și distractive cu bebelușul sau toddlerul. Probabil vei vrea să citești și:

…ca să vă țină ocupați în zilele mohorâte. 🙂