E 12.32, Tudor a adormit în mașină și tocmai ce a mâncat o muscă în somn iar eu stau și scriu pe blog așteptând să se trezească și să mergem în parc. Și mă întrebam așa, ce fac eu cu blogul ăsta?

În primul rând scriu pentru că simt nevoia să fac și altceva. E genial să văd zi de zi cum crește Tudor și să îi fiu alături la fiecare pas. Motherhood does me good și nu credeam vreodată că îmi va plăcea chiar atât de mult. But here I am. Și câteodată simt că parcă aș vrea să mă fac utilă și în alt sens. Și atunci scriu.

Îmi pune ordine în gânduri. Fac și eu ceva productiv, nu stau degeaba toată ziua, așa cum cineva mi-a zis în deplină cunoștință de cauză (mmm… nooot) că “e nasol să nu faci nimic toată ziua, într-adevăr” (I mean, dude, really?).

Apoi, am avut mai multe încercări de a avea un blog.

Dar era mereu chestia că nu știam despre ce aș putea să scriu. Un jurnal online ca să ce? Am încercat cu copywriting tips, marketing tips, mai demult aveam un blog unde scriam despre zilele mele așa cum erau ele, o trecere în revistă a evenimentelor. Mereu renunțam după doar câteva articole.

Acum, scriind despre lucrurile astea pe care le fac cu Tudor, mi se pare mie că poate-poate cineva s-o folosi de informații.

Mai există N+1 bloguri despre parenting și nu ăsta e scopul meu. Nu pretind că aș fi ceva super mum sau că știu mai multe decât alte mame – cred că numai eu știu câte nu știu încă.

Îmi doresc să împart cu restul prietenelor mele care sunt sau urmează să fie mămici câteva din lucrurile pe care le-am învățat /descoperit și care mi-au făcut viața mai ușoară și mai plăcută de când am și eu un copil de-ăsta mic și drăgălaș.

Scriu de plăcere.

Nu am niciun plan de a crea un blog despre parenting sau de a ține aici predici despre ce e bine și ce nu să faci cu un copil. God knows că nu am habar, fac și eu ce cred că e bine după ce citesc, întreb, mă documentez. Dacă funcționează, super, poate scriu aici ce a funcționat; la fel și dacă nu merge – poate o citi cineva și o spune “da, așa am pățit și eu, uite că nu sunt singura”.

Dar uite, e prima oară când simt că am despre ce să scriu. Îmi tot vin idei și le așez aici în rând indian. Și cred că va fi fain când, peste opt sau zece ani, m-oi uita la primele articole și oi zice, ui ce fain a fost.

Și știi ce e și mai fain? Să știi că cineva a citit ceva de aici și chiar i-a fost de folos. Eu asta sper, să citești și să afli ceva nou – poate un singur lucru, dar care te ajută. Asta m-ar face fericită.

Și iată adevăratul motiv pentru care scriu… to be happy in every single way. 😊