În timpul sarcinii m-am îngrășat ca un porc. Din păcate pornisem în sarcină cu vreo 5-6kg în plus și cred că pe final pusesem deja mai bine de 24-26 kg. Asta e, mi-o asum.
Problema a venit în momentul în care mi-am dat seama că se apropia botezul și că aveam nevoie de o ținută elegantă, confortabilă, în care să pot să alăptez și în care să nu mă simt cât un tanc rusesc, cu toate că eram.
Și cine are chef să meargă la shopping cu un corp pe care nu îl iubește, nu îl cunoaște și nu îl acceptă ca fiind al ei?
Nu știam de unde aș putea să pornesc căutările de ținute de botez și oricum mi-ar fi venit să sugrum orice vânzătoare în orice magazin sub pretextul că s-ar fi uitat urât la mine (cu toate că probabil nu ar fi făcut-o, dar nu îți pui mintea cu hormonala, da?).
Soluția cea mai sigură era să îmi croiesc singură ținuta pentru botezul lui Tudor.
Ca să fie totul foaaarte simplu, am ales o tafta neagră (pentru că negrul slăbește dooooh toată lumea știe asta, chiar și creierul meu complexat) și un voal cu floricele pe fundal negru, ca să nu par că sunt la o înmormântare, totuși. Aveam materialele de ceva vreme pe acasă.
La botezul lui Tudor am ales să îmi cos singură ținuta pentru că mă simțeam nasol cu kg în plus din sarcină și nu aveam chef să merg prin magazine iar toate hainele să îmi fie mici sau să nu se așeze cum trebuie.
Nu mai cususem nicio rochie până atunci, așa că am decis că îmi voi face un compleu dintr-o cămașă și o fustă cu pliuri.
Cămașa trebuia să ofere acces rapid și ușor la The Girls, pentru că încă alăptam, iar fusta trebuia să fie neagră și lungă și cam atât.
- Pentru cămașă am ales un model din revista Burda (12/2015, modelul 124) pe care îl croisem mai demult, deci știam cam care sunt pașii și știam sigur că-mi va ieși cum trebuie.
Acest model din Burda, 12/2015, este o cămașă perfectă pentru alăptare, fiind petrecută în față.
- Fusta e o fustă simplă cu pliuri și fermoar, la care ai nevoie de trei ori circumferința taliei. Un tutorial simplu și rapid am găsit aici:
Am cusut și croit în timp ce Tudor dormea la amiază, sau în weekenduri, când mai stătea Roli cu el. Dacă bine țin minte, începusem să o cos când avea Tudor o lună și un pic și am terminat când avea trei luni, deci mi-a luat ceva vreme.
Am purtat compleul la o nuntă în august și apoi la botez în septembrie.
Aici e o probă cu cămașa după ce am cusut mânecile bufante. Partea din față e petrecută peste piept, ceea ce îmi permitea acces ușor pentru alăptat.
Aici e detaliul de la spate al cămășii. Are câteva pliuri la spate la realizarea cărora nu am întâmpinat probleme. Aș recomanda acest model (Burda 12/2015, cămașa 124) oricărei persoane începătoare într-ale croitoriei. E foarte accesibil!
Ei, dacă mă întrebi dacă puteam să fac ceva mai bine, sigur că puteam.
De exemplu, aș fi putut să măsor de trei ori talia pentru fustă din prima. Dar nu. Nununu. Am tăiat materialul pe lungimea de doar două ori circumferința taliei, am leșinat puțin când mi-am dat seama, apoi l-am cusut la loc și am remăsurat și retăiat.
Așa se face că acum fusta mea are o cusătură nelalocul ei care, din fericire, e vizibilă doar dacă te uiți special după ea.
Iată prima probă a fuste cu pliuri, cu măsurătorile corecte. Urma să atașez betelia iar apoi fermoarul, însă am probat-o pentru a mă asigura că circumferința este măsurată corect.
Apoi, aș fi putut să cos mai drept, să fiu mai ordonată la interior, unde rezervele nu sunt surfilate tocmai cum trebuie.
Aș fi putut să cos mai frumos fermoarul fustei.
Probabil cea mai dificilă parte a fost cea a probatului și a modificărilor. Personal, mi se pare foarte dificil să probez haine și să fiu tot eu cea care marchează modificările necesare.
De exemplu, mi-a luat multă vreme să îmi fac curaj să măsor lungimea fustei. Până la urmă l-am rugat pe Roli să mă ajute pentru că nu puteam să măsor lungimea corectă singură sub nicio formă. Probabil dacă aș avea un manechin reglat pe dimensiunile mele mi-ar fi mult mai ușor, dar momentan nu am, deci mă descurc cum pot. 🙂
Pentru că nu aveam răbdare să finisez toată ținuta, am făcut și câteva probe inutile, așa doar de dragul de a vedea „cum va arăta”. Aici încă nu erau gata mânecile cămășii, iar fusta nu era scurtată.
Cu toate acestea, în mare mi-a ieșit. Cred că nu le voi mai purta vreodată, deci cu siguranță mă bucur că nu am investit o avere în această ținută.
Dacă ar fi să aleg din nou o ținută pentru corpul meu după sarcină, aș face la fel. Sau aș merge la salonul Cristinei, pentru că m-ar salva de niște timp și nervi și Cristina e super pricepută, deci mai mult ca sigur că mi-ar coase ceva să se așeze frumos pe formele-mi voluptoase de ex-gravidă veșnic nesătulo-înfometată.
Să nu cumva să uit să vă zic că se dansează tare bine în această cămașă pentru alăptare 🙂
Eu nu mă pricep să fac fotografii. Așa să cele care sunt făcute foarte profi, să știi că Mircea le-a făcut.
La final vă las câteva fotografii cu ținuta „de-a gata”. Dacă te interesează să citești mai multe despre aventurile mele într-ale croitoriei, iată opțiunile:
- Pantaloni Palazzo, model Burda
- Fustă retro din in, model Burda
- Tutorial pentru portfard cu fermoar și căptușeală, de la crearea tiparului la produsul final
- Cărți senzoriale din fetru pentru bebeluși și copii mici
Leave a Reply