Ah, mai știi cum întrebam în ziua 2 despre măștile din tifon?

Și acum că ți-ai dat ochii peste cap, dar încă citești în timp ce te gândești oh, no, she’s roasted too! – ascultă-mă.

Azi am trăit, cred, una dintre zilele cu gândurile cele mai urâte, în care mintea mea a făcut scenarii din cele mai triste.

Sunt supărată foc.

Încerc să am o atitudine optimistă. Se va face un vaccin, un medicament. Suntem responsabili și stăm în casă și va trece. Avem puține cazuri declarate, deci nu are cum să fie așa rău.

Doamne, și apoi stau și mă gândesc că e imposibil, frate, e imposibil să o ducem noi așa de bine în condițiile în care țări infinit mai avansate ca România sunt în curu gol în momentul ăsta.

Și mai rău, văd mesaje de la medici care cer ajutor pentru a primi echipamente.

Fuck it, Instituția Prefectului Bihor zice că are nevoie de ajutor.

Și în tot timpu ăsta pe Facebook se duce un război ampulea, că altfel nu pot să îi zic, în care unu zice faceți măști de tifon și dați-le spitalelor PENTRU CĂ NU AU și vin alți deștepți și zic ce proști sunteți, că sunt inutile și sunteți chiar varză.

Și știi care e problema?

Problema e că în spitale există personal medical care nu interacționează cu pacienții covid și care nu are echipamente de protecție, adică fix masca aia cu cinci straturi de tifon de vă rupeți voi gâtul pe net că nu e bună. Adică maternitate, oncologie, chirurgie șamd.

NORMAL CĂ NU E BUNĂ să o porți dacă mergi la DM și o dai jos să te lingi pe degete ca să poți număra banii cu care plătești și apoi să o pui la loc (true story btw). Că o mască nu te protejează de propria prostie, never has, never will.

Dar pentru a fi folosită de personalul medical sus-numit este de o importanță majoră. Că nu au dispărut în mod magic peste noapte toate gravidele și toți bolnavii lumii și au fost înlocuiți miraculos doar de covizi.

La nivel național NU SUNT MĂȘTI. E nevoie de măști.

Da de fapt ce zic.

Suntem în curu gol de tot. Că nu degeaba se mobilizează atâția oameni peste tot să facă și să dreagă.

Cu toții știm foarte bine ce sistem de sănătate infect avem.

Mai știm și ce viteji umblă printre noi, The Untouchables of Romania care merg la mall și își lasă copiii în parcuri.

Mno, pui factorii ăștia doi împreună cu coronavirus și crezi că ce?

Că ce?

Că e doar o gripă și trece? Că pe tine nu te atinge?

La mami la lucru au închis sălile de operație și le-au pregătit să instaleze în ele pacienți intubați, strict cazuri covid. E vorba de un spital în UK. Au făcut pregătire specială personalului.

La noi ce?

La noi toți se bat în piept că dar vai ce bine o ducem și vă rugăm să nu ascultați altceva decât sursele oficiale și să nu vă panicați dar stați în case și noi ne ocupăm de tot.

Măi, dar nu ne știm noi cu sistemul de atâția ani? Chiar așa nu ne cunoaștem?

Zâmbesc sarcastic.

Am o zi foarte proastă. Dar foarte.

Mă tot întreb dacă e bine să public ce scriu aici, că la urma urmei ăsta e text de generat panică. Și o să îl public, evident, pentru că oamenii nu realizează ce înseamnă efectele acestui virus.

Până ieri alaltăieri și eu eram amorțită și mă încredeam în numere oficiale și așteptarea asta mută, în timp ce îmi curg mesaje de la oameni de peste tot, unii cerând ajutor, alții povestind lucruri pe care le citești doar în romane SF, așa de dureroase de ți se adâncesc ochii în orbite.

Pe noi dacă nu ne sperie cineva – da’ așa că îți colorează pantalonii în pământiu – nu ascultăm.

Tot nu reușesc să îmi dau seama de ce nu înțeleg oamenii că noi, ca țară, nu ne permitem să ajungem la numere mari de cazuri. În momentul ăla suntem pierduți.

Cine compară numerele din România cu Germania, Franța, Italia, Spania, sunteți inconștienți, end of story. Comparați două sisteme medicale care sunt la zeci de ani distanță unul de altul, dar nici nu vă puteți închipui distanța decât dacă ați văzut cu ochii proprii ce înseamnă un spital dincolo.

Și cine crede că asta va fi gata până în mai, get a reality check.

Începând de mâine și pe perioadă nedeterminată, ușile noastre sunt închise pentru toată lumea, inclusiv pentru noi. Vă sfătuiesc să faceți la fel.