8.35 – M-am trezit târziu, înaintea lui Tudor. A adormit foarte greu aseară. Cred că urmează câteva zile în care va trebui să se reobișnuiască cu programul normal de somn, acum  că i-a trecut răceala.

În schimb, m-a luat pe mine. Pesemne că am răcit de la el pentru că mă doare gâtul și îl simt uscat. Am fost aseară la farmacie să iau vitamina C, dar nu mai aveau sub formă de pastile ci doar efervescentă. Doar cutii mici de la Dr Hart.

În farmacie aveau voie doar șase oameni deodată, regula fiind să păstrăm distanță de minim doi metri între noi.

Am fugit apoi rapid să iau lapte și am venit acasă.

12:20 – îl pun pe Tudor la somn. Am stat în casă toată dimineața pentru că afară, deși e soare, bate un vânt rece care îți intră în oase.

Tradiția noastră e să facem clătite în weekend. Tudor a ajutat, apoi a mâncat. Mă bucur să văd că e mai bine și că a început să mănânce.

Ne-am jucat apoi cu mașinile, după care am scos Peg Board, care îi place mult.

peg-board-garaj-masini

Și-a făcut garaj pentru mașini din Peg Board. Când eram mică mă jucam și eu enorm cu tabla și azi mi-am confirmat că yep, I still love it. 

A spălat vasele, am dat o petrecere cu muzică și dans în camera de zi. Apoi am plecat în excursie, adică a plimbat de colo-colo un geamantan pe care a pus mașini.

I-am pregătit două cărți în cazul în care nu mai am idei de activități; una e pentru pictură cu apă, cealaltă e o revistă plină cu tot felul de roboți (îi plac mult). Încă nu a fost nevoie să le folosesc.

21.15 – Singurele momente când apuc să scriu sunt cele în care îl culc pe Tudor. În cele din urmă vremea a fost prea tăioasă pentru a ieși în curte azi, așa că am recurs și la cărțile de care spuneam mai sus.

A fost foarte fericit să îi povestesc despre roboți și și-a ales el preferații, iar despre cartea de pictură cu apă nu mai spun… Și pictură și mașini și apă = 😍

Am folosit pensule de diferite mărimi și texturi, a avut la dispoziție inclusiv bureți cu care să întindă apa. Am creat și scurte povești în jurul mașinilor, așa că a fost un succes total.

Cartea cu roboți a fost un prilej bun să luăm o pauză de la alergatul prin casă. De ceva vreme nu mai e deloc atras de cărțile din biblioteca sa; în plus, am observat acum că are mult mai multă răbdare să îi povestesc, deci yay, urmează partea mea preferată, poveștile!

A trecut repede ziua de azi, însă mă gândesc că dacă ar fi să fie toate așa, aș ajunge rapid la burnout. Avem norocul de a putea să ieșim zilnic în curte sau chiar pe stradă, fiind puțini locuitori aici, dar mă întreb cât vor rezista copiii care locuiesc la apartament și pentru care statul în casă timp de mai bine de două săptămâni va deveni un calvar.

Colac peste pupăză, de mâine se închid oficial toate mai puțin farmacii, supermarketuri și stații peco. Dacă până acum mai aveam tupeu să fac mișto, de azi parcă îmi piere glasul, pentru că scenariul în care stăm toți acasă în următoarea lună (sau chiar mai mult) e din ce în ce mai plauzibil.

Sper doar ca autoizolarea noastră să lucreze în favoarea cazului și să reducă drastic numărul celor infectați. În continuare cred că trebuie să fii extrem de ignorant ca să ai curaj să te plimbi alela pe străzi zilele astea.

În altă ordine de idei, azi nu am gătit nimic în afară de clătite la micul dejun și niște paste dulci la cină. De mâine va trebui să mă ocup și de asta, așa că dacă ai idei de mâncare, eu ascult cu mare interes. Am înțeles că nu are rost să sper că voi găsi drojdie, dar eu sper, mâine o să caut, pentru că dacă se închid și brutăriile trecem la lucru manual.

Cam atât pe azi. Cred că am scris foarte mult și cam dezorganizat. Poate de mâine încerc să structurez cumva jurnalul, dacă apuc.

Stați în casă, știu că-i nașpa, dar alternativa e și mai nașpa.