N-am uitat să scriu ieri și nici nu am omis intenționat ziua. Pur și simplu s-a-ntâmplat să nu mai am energie seara.

Gânduri

Ieri ar fi trebuit să fie ultima zi de carantină, de azi ar fi trebuit să revenim la lucru, la școală. Evident, nu se va întâmpa, voiam doar să spun că eu mi-am făcut norma de scris în jurnal :))

Două lucruri azi, recuperare de ieri și alaltăieri.

Primul, statul în casă e și o chestie de obișnuință

Îmi amintesc după ce am născut, eu fiind obișnuită să alerg toată ziua în toate părțile, a trebuit să stau acasă – în casă – câteva săptămâni. Pfo, oribil a fost, dar în cele din urmă m-am obișnuit și îmi făcusem o rutină.

În plus, știi cum e… ca la dietă: dacă-ți zice dieta că n-ai voie ciocolată, apăi fix numa la ciocolată îți stă gândul.

Așa că în loc să mă gândesc la ce n-am voie, mă gândesc la tot ce pot să fac acasă: ieri am făcut curățenie generală, mâine probabil dau jos perdelele și le spăl, gătim, am reînceput să cos în timpul în care doarme Tudor, ne uităm la filme, va trebui să ștergem geamurile cât de curând, citesc (aș vrea eu), și așa mai departe.

E o provocare într-adevăr, mai ales când ai un copil mic care are veșnic nevoie de atenția ta. Te mai prefaci că îl scapi la televizor, mai stai lângă el și dai un scroll pe telefon… oameni suntem.

Așa, ca o spovedanie ce rămâne între noi, ieri ne gândeam ce am fi făcut în carantina asta dacă nu aveam copil… și un rânjet imens s-a așternut pe fețele noastre și am răspuns aproape la unison:  am fi supraviețuit cu chipsuri și ne-am fi uitat toată ziua la Netflix.

Și cred că în mare parte ar fi fost adevărat.

Să nu uităm să râdem

După articolul panicos de acum două zile (despre care eu în continuare sunt de părere că e trist dar adevărat) cred că e bine să mai și râdem puțin.

Te provoc la un strop de autoironie. Că în toată bezmeticeala asta, dacă nu mai găsim și puțin timp să râdem, suntem de-a dreptul pierduți.

Am să-ncep chiar eu, pentru că din fericire (sau nu) nu duc lipsă de momente penibile, cu care nu mă mândresc, dar de ar fi păcat să râd doar eu, sau doar Roli.

330 împărțit la 2?

Voiam să mergem într-o excursie și căutam hoteluri online. La un moment dat găsește Roli o cameră de hotel la 330 lei pentru două nopți.

Dar e foarte scump, a zis zgârcita de mine.

Dacă împarți la două nopți, două persoane, nu e, mă asigură soțul meu.

Ah, da, că 330 la doi e 180, deci e ok, zic eu.

Roli: …

Ah, scuze, e 140.

Roli: …

Stau, mă gândesc…

Ai dreptate, nu se poate 330 împărțit la doi.

Roli: …

Benzină cu lămâie?

Probabil cea mai cunoscută întâmplare, pentru că am povestit-o și pe Facebook… plâng de râs de câte ori îmi amintesc.

benzina-cu-lamaie

Era o seară friguroasă de iarnă când patrupeda mea dădea semne că i se cam face fomică. Ducem păpușa la peco să o alimentăm. Ducem = eu.

Parchez frumos, la distanță perfectă de pompă, mă dau jos, totul full lady style. Mă îndrept către pompă și când ajung lângă ea mă panichez.

”Lămâie?? Aromă… de… lămâie?”

Nesimțiții ăștia nu știu ce să mai inventeze numai să crească prețurile la motorină.

”Oare de ce or pune lămâie? Curăță motorul mai bine? Hmm.. ar fi o idee. Dar totuși…”

În frigul persistent căutam încă o manetă pe care să scrie, simplu și frumos: DIESEL – BAGĂ D-ĂSTA.

Dar lasă că parchează unu mașina lângă pompa mea. Alimentează liniștit. A lui n-o avea lămâie…? Cum poate fi așa sigur?

”Mă scuzați… Nu vă supărați, mă ajutați puțin? Am o mică nedumerire.” Și îl trag pe om până la pompa mea. Cu mâna dreaptă îi indic pompa diesel și îi spun cu o voce suavă: ”Nu știți cumva de ce au băgat ăștia motorină cu aromă de lămâie? Că eu vreau de-aia simplă, și nu văd să fie.”

Omul, dragul de el, a rămas ca lovit de trăsnet. I s-a crispat fața. S-a uitat lung la mine, de parcă se întreba dacă chiar sunt reală și dacă conversația asta chiar are loc.

După câteva secunde bune, îmi zice: ”Dar… donșoară, ASTA ÎI RECLAMĂ. ÎI RECLAMĂ LA SOLUȚIE DE SPĂLAT PARBRIZU. Bagă liniștită motorină, că n-o pus nici dracu lămâie în ea.”

Plătesc cu cardul

Alimentez la o stație peco și intru să plătesc. Îmi dau seama că nu mai am bani pe card, dar între timp ajung în față, la casă, așa că îi spun politicos casierului să aștepte puțin.

Scot telefonul, îl sun pe Roli și îi spun auzi, trimite-mi și tu niște bani pe card, te rog, că nu mai am.

Casierul, după ce termin de vorbit la telefon: Nu-mi dai și mie numărul lui?

Niciodată n-am fost mai pițipoancă.

Carne tocată amestec

În general, aș spune că nu-s tocmai proastă, dar se pare că nici foarte deșteaptă nu sunt.

La un supermarket, la raionul de mezeluri și carne, caut carne tocată. Oferta spune că au carne tocată de porc, de vită și amestec. Așa că o întreb pe vânzătoare…

Mă scuzați… carnea tocată amestec din ce e?

În ce fel inteligent?

Duc copilul la creșă. După o săptămână, când îl scot, îmi spune educatoarea, foarte mândră, că am un copil extrem de inteligent, doamnă dragă. E extraordinar de inteligent!

Eu, zâmbind tâmp: Da…? În ce sens?

Desigur, acum educatoarea este ferm convinsă că inteligența nu i se trage de la mamă-sa…

Dacă ai râs măcar jumătate din cât râd eu de mine, aștept să faci mișto de tine și să-mi povestești și tu ceva. 🙂

Activități

O întreagă colecție de ieri și de alaltăieri care sper să inspire vreo mămică aflată-n impas. Și pentru că acum am deja o săptămână în care am tot scris despre ideile de activități, sper că voi avea timp să le așez frumos într-un tabel. Desigur că n-am reinventat eu roata, toate sunt furate de pe oriunde am putut să caut activități pentru toddleri de doi ani.

Am profitat din plin de vremea bună din zilele trecute, așa că am avut multe activități pe afară:

  • A lipit bile pe bandă adezivă
  • L-a ajutat pe Roli să șlefuiască o sanie veche
  • A meșterit cu șurubelnița la unul din camioanele de jucărie
  • A aruncat bile în jos pe scări

Și pentru că vremea s-a stricat de ieri, iar copilul meu oricum nu e mare fan stat pe afară, ne-am mutat activitățile înăuntru.

  • Am făcut rocada jucăriilor, înlocuindu-le pe cele din camera lui cu unele noi (de fapt, vechi, dar puse la păstrat), așa că azi e tare liniștit și ocupat.
  • I-am încropit un cort din uscătorul de rufe, peste care am pus haine de pat. Și-a mutat acolo 30% din jucării și a fost prins în activitate o vreme bună
  • Ne-am jucat cu ferma animalelor, locul unde mereu inventăm ceva nou, adăugăm ceva nou. Ieri am adăugat iarbă, un tractor cu remorcă și câțiva morcovi, să nu moară de foame animalele.
  • A dat cu aspiratorul
  • A suflat în lumânări
  • A făcut baloane de săpun suflând într-un pai… până a început să bea apa cu săpun și am încheiat activitatea (totul a durat cam 2 minute)
  • A făcut forme în făina de griș

Pictura ocupă un loc de cinste la noi în casă. Tudor încă nu știe să picteze, doar împrăștie acuarele pe tot spațiul disponibil, așa că încerc să aduc mereu ceva nou, atât cât e posibil, în experiența sa.

  • Am luat câteva perforatoare de hârtie cu care am perforat foi albe sau pictate anterior, să vadă cum iese hârtia perforată în mai multe culori, în funcție de locul unde perforezi.
  • A pictat cu acuarele fluorescente
  • Am amestecat galben cu albastru, să vadă cum se obține verde; am amestecat albastru cu roșu și roz, să obținem mov.
  • I-am printat câteva fișe cu personaje pe care i le dau să le coloreze. Am început cu o pisică și l-am lăsat pe el să aleagă culorile cu care vrea să o coloreze. I-a făcut boticul abiastu și a fost foarte mândru.

Meniu

  • Mic dejun: budincă de arpacaș cu stafide și nucă (aka colivă), clătite cu gem
  • Prânz: Ciorbă de pui a la grec
  • Cină: Pulpă de curcan la cuptor cu tocăniță de ciuperci
  • Gustare: Tabbouleh

Și ghici ce, de azi o luăm de la început cu gătitul. Deci, idei?