În 2011 am fost freelancer.

În 2014 fondam Stiletto Marketing, o agenție de content production și digital marketing.  Tot atunci m-am și măritat. Și tot de atunci o am pe Zoe.

A fost un an bun.

În 2016 mi-am rupt piciorul la schi și n-o să mai am voie să schiez vreodată, dar măcar am o cicatrice cu rol de conversation starter.  Tot atunci am fost în Australia și, printre strategii de marketing și conținut, mi-am făcut poză cu cangurii.

canguri

A fost un an bunicel.

În 2017 am fost în State să țin prima mea prezentare independentă de strategie de conținut online, precum și un training de două zile despre digital marketing best practices. Nu vă închipuiți avioane.

Când m-am întors am decis să organizez pro-bono un curs despre digital marketing la universitate timp de un semestru.

Apoi mi-am făcut blog.

În 2018 am făcut un copil atât de minunat încât nici acum nu-mi vine să cred că-i al meu. De atunci m-am concentrat strict asupra creșterii sale, așa că am oprit activitatea firmei în iarna lui 2019.

În 2019 am început să scriu tot mai des pe blog, întâi ca un exercițiu, apoi de plăcere, despre viața de mămică și despre un hobby de care m-am apucat mai serios de când am intrat în concediul de maternitate.

În 2020 am devenit pentru prima oară voluntar într-o asociație și am ajutat la strângerea a peste $5 milioane de dolari pentru Asociația Noel, cea care strânge fonduri pentru copiii diagnosticați cu SMA și le oferă accesul la cel mai scump tratament din lume, ZolgenSMA. Tot în 2020 s-a-ntâmplat Covid-19, am revenit la lucru și am gândit, implementat și condus câteva campanii organice cam mișto.

Sunt născută în Caraș Severin, la Moldova-Nouă, dintr-o mamă moldoveancă de la Botoșani (da’ nu-i place, să nu-i ziceți așa) și un tată ungur de lângă Beiuș (da’ numai pe jumate ungur, foarte important).

Locuiesc în Oradea și călătoresc mult. Îmi place să grădinăresc și încerc prea rar să îmi cos propriile haine. Citesc.

Îmi vine greu să refuz un proiect care îmi trezește curiozitatea. Lucrez mult, sunt obosită mai mereu.

Sunt curioasă. Dintotdeauna mi-a plăcut să învăț, pentru că știu prea puțin.

După mulți ani în care am scris exclusiv în engleză, îmi vine foarte greu să scriu în limba română, iar ironia face să nu fiu vreun as nici în engleză. Nu am avut niciodată experiență în a scrie la modul personal, mereu am scris pentru alți oameni, folosind o limbă străină și un brand guideline cu o listă prea lungă de reguli.

Încerc în fiecare zi să învăț să fiu mai ordonată, mai organizată, mai concentrată la ceea ce fac, mai bună față de echipa mea, mai înțelegătoare.

Soțul meu e singurul față de care simt că sunt cu adevărat sinceră.