Noua achizitie in termen de carti de parenting. Stiu, stiu ca am zis ca nu mai scriu despre ele dupa ce am scris despre astea patru, dar daca tot le citesc, pot macar sa-mi dau cu parerea, no?

Am scris un review mai lung pe Goodreads:

Nu exista copii raiNu exista copii rai by Janet Lansbury
My rating: 3 of 5 stars

Este fie o carte foarte buna pentru a incepe calatoria in domeniul parentingului, fie o carte foarte buna pentru a recapitula idei si teorii despre parenting. Dar nu este o carte din care, daca deja ai citit cate ceva despre metodele de parenting, sa inveti ceva cu totul nou.

Cu toate acestea, este extrem de usor de citit si se parcurge foarte repede. Consider ca o carte de parenting este valoroasa daca din ea am reusit sa extrag macar o tehnica sau o idee la care sa spun “Aha! Deci asa!”. Momentul “Aha!”, sau partea care mi-a placut cel mai mult este sublinierea si insistarea asupra faptului ca orice copil ITI VA TESTA LIMITELE. Iar cartea iti spune clar: cu siguranta va fi un razboi. Copilul tau va plange, apoi va urla, apoi probabil se va da cu capul de pereti si cu fundul de podea si prin toate aceste comportamente va dori sa vada pana unde poate merge libertatea lui. Apoi vei citi si despre metode de a contracara aceste reactii cu calm, blandete si empatie. Se ofera cateva exemple, insa nu mi se pare ca se insista foarte mult asupra lor, totul e mai mult teoretic.

Daca ar fi sa aleg un lucru cu care am ramas din aceasta carte, ar fi ideea de a ma adresa copilului meu cu “eu” si “tu”, si nu “noi mergem”, “mami face” etc. Am observat ca am aceasta tendinta uneori, desi nu imi place, e un automatism involuntar. Mi-a placut si ideea de a-ti pune intrebarea “As trata astfel un adult?” atunci cand te gandesti la moduri in care sa comunici cu copilul tau; daca raspunsul este “nu”, inseamna ca felul in care ai reactionat la comportamentul sau este inadecvat.

Per ansamblu i-am oferit 3 stele. Este o carte valoroasa, dar simt ca incearca sa acopere mult prea multe lucruri cu cuvinte putine, exemple putine.

Minusuri?

Ce nu mi-a placut neaparat, sau o idee cu care nu sunt intru totul de acord, este sa definesti copilului mic, de 1-2 ani, actiunea de a lovi (sau o actiune negativa). Tudor avea la un moment dat tendinta de a lovi alti copii atunci cand eu eram prin preajma (cred ca din gelozie); am crezut ca e ok sa ii prind mana si sa ii spun ca nu il las sa loveasca. Dar urmarindu-i reactiile, tot ce facea era sa loveasca din nou si sa studieze apoi reactiile celor pe care ii lovea (mereu doar copii de varste apropiate lui).

Mi-a fost recomandat sa ii prind mana si sa redresez comportamentul negativ intr-unul pozitiv, de gen “ah, uite, vrei sa il mangai? Uite asa se face” si sa ii arat cum sa mangaie copilul. A functionat in cazul lui, desi a durat mai bine de o luna sa se dezobisnuiasca… Tehnica ar fi bazata pe ideea ca un copil mic nu stie ce inseamna “a lovi” sau a cauza durere/neplacere. Acum, cine stie care o fi fost motivul real pentru care aceasta metoda a functionat, si nu cea mentionata in carte. Probabil a fost o combinatie fericita de varsta-temperament-motiv al comportamentului.

La final las si cateva citate/idei care mi-au placut si pe care le consider utile:

  • Nu se pune problema ca disciplina nu ar fi necesara la copii. […] lipsa disciplinei nu e bunatate, e neglijenta.
  • Predicile, reactiile emotionale, mustrarile si pedepsele nu ii ofera copilului mic reprezentarea clara de care are nevoie si pot genera vinovatie sau rusine. Un simplu “nu ai voie sa faci asta; daca mai faci asta o data, va trebui sa (iti iau mingea)” este raspunsul cel mai bun.
  • Vorbiti la persoana I, nu “mami” “tati” pentru a oferi copilului interactiune directa (eu versus tu)
  • Sa ne iubim copilul inseamna sa il facem fericit in orice moment si sa evitam luptele pentru putere. Adesea inseamna sa facem ceea ce ni se pare cel mai dificil: sa spunem “Nu” si sa vorbim serios.
  • Niciodata, sub nicio forma, nu luati personal comportamentul copilului atunci cand incalca o limita. Nu reactiona la comportamentul copilului mic ca si cand acesta ar fi un adult.
  • Atunci cand parintii rostesc mai mult decat o fraza sau doua despre comportamentul nedorit, chiar si atunci cand isi pastreaza calmul, risca sa creeze o poveste despre un copil cu o problema, care il face apoi pe copil sa o identifice ca fiind propria sa poveste sau problema cand, de fapt, a fost doar un comportament impulsiv, de moment, pe care l-a incercat de cateva ori.
  • “As trata vreodata astfel un adult?” – e o metoda buna de a ne asigura ca tratam copilul cu respect.
  • Daca un parinte nu crede in validitatea unei reguli sau se teme ca nu va fi respectata de catre copil, exista riscul ca acesta sa nu o urmeze. Comunicarea plina de incredere inseamna sa pui PUNCT la finalul propozitiilor si NU o intrebare cum ar fi “Bine?”
  • Consecintele nu trebuie sa fie un termen elegant pentru pedepse, ci alegeri rezonabile, logice si potrivite varstei, exprimate cu blandete si incredere si combinate cu recunoasterea emotiilor copilului.
  • In loc sa ne simtim vinovati, ar trebui sa ne simtim bine pentru ca avem grija de noi insine si punem relatia cu copilul pe primul loc. […] Oferirea limitelor cu sinceritate si respect este calea cea mai eficienta de a asigura siguranta emotionala care ii va ajuta pe copiii nostri sa se simta fericiti si liberi.
  • Cel mai rezonabil din partea noastra este sa ne asteptam la un comportament nerezonabil din partea copilului mic. Daca ne asteptam la haos, devine mult mai usor sa ne pastram calmul.
  • In esenta, cei mai multi parinti se tem sa isi educe copiii pentru ca se tem de luptele pentru putere. Se tem sa nu ii copleseasca pe copii cu puterea lor, se tem ca le vor distruge liberul-arbitru si personalitatea. Aceasta este o atitudine ERONATA. […] “Cum poate copilul nostru sa continue sa ne enerveze cand suntem atat de afectuosi si blanzi si respectuosi?” Dar comportamentul copilului NU este in ciuda eforturilor parintelui de a-l multumi sau a atitudinii blande si pasnice a acestuia. Este din cauza acestor lucruri.

Ai citit aceasta carte? Daca ar fi sa implementezi macar o metoda din cele prezentate, care ar fi preferata ta?