În sarcină am citit despre parenting și despre creșterea copiilor de mi-au sărit capacele. Apoi am ajuns cu Tudor acasă. Știi vorba aia, poate lumea să zică ce-o vrea, nu știi cum e până nu ți se întâmplă ție. Ehe, și-ncă cum.
În sarcină am citit despre parenting și despre creșterea copiilor de mi-au sărit capacele. Apoi am ajuns cu Tudor acasă. Știi vorba aia, poate lumea să zică ce-o vrea, nu știi cum e până nu ți se întâmplă ție. Ehe, și-ncă cum.
Citisem acum câteva săptămâni un articol despre un cuplu de travel bloggers care au reușit imposibilul: călătoresc prin lume cu doi bebeluși și doar două geamantane de bagaje.
Envy level +1000.
La noi nu e așa. De fiecare dată când călătorim pare că ne mutăm cu tot cu casă. Mașina e neîncăpătoare, ne ia jumate de oră să despachetăm când ajungem și avem nevoie de puțină ingeniozitate pentru a ne adapta la noile condiții.
Voi începe cu o negație: nu îmi place să gătesc.
De când cu ăsta mic, nu prea am de ales. Așa că am făcut ce știu eu mai bine: o listă cu idei de mâncăruri și rețete pentru bebeluși.
Am avut un copil care noaptea a dormit tun de la naștere până la șapte luni. Spun „a dormit”, pentru că a început apoi să se trezească de cinci, șase ori pe noapte pentru a suge. Ei bine, ce intră mai trebuie să și iasă. Scutecele au început să nu mai facă față. Iată cum am rezolvat problema.
La această vârstă, Tudor se axează mai mult pe dezvoltarea atenției, coordonării ochi-mână și a vorbirii, lăsând în plan secundar dezvoltarea fizică (ea continuă, desigur, dar acum observ că se dezvoltă pe mai multe planuri deodată). Acestea fiind spuse, e timpul pentru o nouă serie de activități!
Începând cu a patra lună, am adăugat pe lista de activități o serie de jocuri foarte distractive pentru Tudor. Deasemenea, mi s-a părut că lucrurile începeau să devină mai ușoare, am intrat și eu într-o rutină, au trecut colicile și aveam acum un bebeluș ceva mai independent.
Ok, ok, pare exagerat. Activități cu un bebeluș de o lună? Ce, doamne iartă-mă, poți să faci cu un bebe de o lună? Și mai ales de ce?
Câteodată e bine să faci un pas înapoi și să vezi the big picture. Azi e The Big Picture Day pentru mine.
Ca să încep pe o notă mai personală, probabil cea mai importantă realizare zilele astea a fost faptul că am condus singură tot drumul Oradea-Timișoara. E atât de offtopic ce am zis aici, dar trebuia zis:
Sunt Marieta, am 26 de ani și ieri am condus pentru prima oară singură până la Timișoara.
Înapoi la conferință.
© 2025 Marieta Murg
Theme by Anders Noren — Up ↑
Recent Comments