În ultima vreme lucrurile se întâmplă pe repede înainte. Proiecte noi, clienți noi și multă muncă. Mă gândesc tot mai des ce bine ar fi să mai spun și ”nu” câteodată. Simt că lucrez foarte mult și nu mereu foarte bine.
În fiecare dimineață mă trezesc gândindu-mă că poate ar fi bine să renunț. Să iau o pauză de câteva săptămâni, poate chiar luni. Sau poate să renunț de tot. Am un nod în gât când mă gândesc cât de mult este de muncă. Mă blochez, mă panichez și apoi nu mai sunt în stare să lucrez. Evident, lucrurile rămân în urmă – nu suficient cât să observe clientul sau echipa, dar suficient cât să simt, din nou, că mă sufoc și că nu voi putea să fac față. Apoi rămân peste program să recuperez orele pierdute. Până la sfârșitul zilei îmi dau seama că nu e dracul chiar așa de negru și că pot să fac tot ce îmi propun, chiar dacă asta înseamnă să petrec mai multe ore la birou decât ar fi decent.
A doua zi o iau de la capăt.
Recent Comments