Azi am apucat să lucrez câteva ore.

Asta înseamnă că am deschis calculatorul și cumva am ajuns să mă uit peste toate pozele de acum 11-12 ani de pe la majorate. Parcă a fost ieri și în același timp parcă sunt poze dintr-o altă lume.

Activități

Multe dintre cele pe care le-am făcut zilele astea au fost și azi trecute în revistă: udatul florilor și-al pantalonilor, plimbat pe afară, jucat cu mașini.

În plus, am făcut un mini puppet show cu degetele, iar Tudor a râs în hohote și a fost musai să îl desenez și pe el.

puppet-show

Am acasă câteva fermoare din care i-am făcut drum pentru mașini, am improvizat o rampă pentru mașini dintr-o măsuță de laptop și se pare că Peg Board e, de fapt, o piscină uriașă în care plonjează mașinile ce vin de pe rampă.

E foarte interesant că jocurile cele mai simple, din materiale improvizate, fac obiectul distracției cele mai mari. Tot scenariul de mai sus l-a ținut ocupat pe Tudor mai bine de 40 de minute, ceea ce e absolut fantastic; eu mă declar în extaz absolut și irevocabil și vreau câte 40 de minute din astea în fiecare zi.

La amiază s-a jucat mai mult cu Roli pentru că eu am lucrat. Evident că a căzut direct în bot, cu capu-nainte pe pietrele de pe stradă. Asta nu l-a oprit de la a se juca în continuare, cu toate că de obicei e un jingaș și plânge numai la gândul că ar fi putut să fie posibil să se fi lovit.

Seara am preluat eu frâiele jocurilor și am stat cuminte în fața frigiderului aranjând magneții atât de frumos încât trebuie să pun o poză și aici. Tudor nici n-a vrut nici să vadă așa ceva, dar eu am fost de-a dreptul captivată.

magneti-de-frigider

Mno, nu-i așa că-i drăguț?

Mâncare

Nu mare lucru. Trei espresso scurte fără lapte și fără zahăr, la cină Vită Angus la tigaie pentru oamenii mari și pâine cu ou, brânză telemea și ardei copți pentru cel mic.

În rest, mâncarea gătită acum două zile.

Mâine e zi mare, că trebuie să fac iar de mâncare și de pe acum mă ia cu leșin că nu. am. nicio. idee. ce. să. fac. and. i. hate. this. cooking. thing. so. much.

Gânduri

Pentru că am dat peste pozele din liceu, a dat peste mine și un pic de nostalgie. Tot trăiam cu impresia că io-s ca acum zece ani, dar văd pozele astea și îmi dau seama că toți suntem pe drumurile noastre și, în afară de cei câțiva cu care încă mai țin legătura (și pe care nu v-aș da pe toată averea), nu prea mai știu mare lucru de ceilalți.

Aveam un grup de prieteni atât de mișto în liceu, sper doar că ei știu cam cât de mișto erau. Îs așa de mândră de pozele astea, deși majoritatea dintre ele sunt material de șantaj, dar cum am zis, nu v-aș da pe toată averea. 🙂

N-am pierdut timpul chiar degeaba, am apucat și să lucrez puțin. Cică s-ar lăsa cu lucru și mâine, dar mai vedem.

Azi nimic despre It-whose-name-should-not-be-said că m-am cam săturat de pesimisme.